Asa de tare ma unge pe suflet campania astora de la Guerrilla cu Atlasul de mitocanie urbana
Pentru ca ma gandesc cum sa populez mai bine campania, deschid, ca in fiecare saptamana de altfel, Academia Catavencu si las mai mult la vedere pentru vecinii mei pagina cu campania.
Printre ei sigur s-or mai gasi si dintre cei targetati si poate i-o pune pe ganduri. Zic!
Acum ma gandesc ca si la metrou se pot gasi personaje pe care nu le-am regasit in atlas si unul din ele este pasionatul de muzica data la maxim in casti. Multi au impresia ca numai ei asculta muzica respectiva, dar sunt multi altii care sunt nevoiti sa le suporte preferintele muzicale. Ma intreb cum or avea creierul dupa o asemenea auditie la maxim.
Oricum ma sperie un pic trendul asta al "generatiei cu castile pe urechi". Foarte multi aleg sa se izoleze in coltul lor, cu castile pe urechi si sa se uite in gol. Ce-i drept si cei care citesc pot deveni la fel (m-am mai prins si eu cu mintea in gol), dar tot mai auzi in stanga, in dreapta, esti mai tentat sa te mai uiti la fetele din jur. Adica sa reactionezi la stimulii din mediul inconjurator si sa nu te transformi in "leguma de metrou".
Ca sa ma intorc la campania Guerrilla si la personaje din metrou, i-as mai pomeni pe cei care au descoperit mobilul si urla cat de tare pot la el (chiar daca metroul stationeaza) sa auda toata lumea ce fac ei, cu cine vorbesc, unde merg si tot asa.
Ma gandesc ca e imposibil ca toti astia sa fie mai surzi de-o ureche sau sa aiba parteneri de discutie mai tari de urechi. Exclus!! Pot avea o scuza si anume ca zgomotul de la metroul aflat in miscare le ingreuneaza conversatia. Dar ce te faci cand metroul inca n-a plecat din statie si ei urla? Sau intra urland la telefon in metrou?
Or fi sau nu personaje de atlas, dar sigur sunt niste categorii urbane pe care le poti identifica destul de usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu