Meseria de participant la training

Mi-am dat seama ca a fi participant la training poate foarte frumos sa devina o meserie. Din ce punct de vedere? Pai din acel punct din care, participand la prea multe traininguri sau la mai multe pe o tematica asemanatoare sau unde se folosesc cam aceleasi tehnici, ajungi sa stii cam ce trebuie sa faci, prinzi din ochi grupul unde ar trebui sa te duci ca sa-l ajuti sa isi faca treaba (asta daca grupul din care face parte e mai neinitiat decat tine; ca daca e la fel ca tine, atunci se schimba problema) si tot asa.
Mi-am dat seama ca s-ar putea propune asta ca optiune de job: participant la training (care ar avea trecute la responsabilitati, in fisa postului: sa sustina ceilalti participanti in dezvoltarea lor pe parcursul trainingului, sa-i indrume, sa fie acel om care sa sparga gheata la vreun exercitiu mai complicat.
Serios. Cred ca s-ar scoate bani frumosi din asta.

Acum, mai serios vorbind, uneori ajungi sa nu mai simti aceeasi bucurie la un training care seamana, fie ca abordare, fie ca tematica, cu altele la care ai mai fost. Cel mai important este ca grupul sa fie intotdeauna cat mai divers, cat mai neinitiat in ce se face acolo, pentru ca atunci simti din nou fiorul tuturor chestiunilor care se discuta acolo.
Vorbesc asa pentru ca am fost la un training/curs in weekend unde am fost intr-un grup fain rau, cu oameni care, in marea lor majoritate, nu erau prea familiarizati cu ce se intampla la curs si atunci mi-a placut rau de tot de ei.