Back to the small pleasures of life

Scrisul! Mă intorc la ceea ce imi place mult să fac: să scriu. După o pauză de aproape 2 ani, revin. Intr-o formă nouă. Cu idei noi. De la aceeasi persoană. Plăceri ale vieții mai pot fi considerate plimbatul, ciocolata, vinul bun, discuțiile cu oameni faini, dragi. In curând despre toate acestea si altele. Fuziunea cu arta rămâne!

De 2010 - Reporter de liceu

A trecut multa vreme de cand nu am mai scris pe aici. Asta e pericolul Facebook: dai de una si "scapi" de alta (in cazul de fata am dat de Facebook si am scapat de blog).

Ei bine, pentru ca am lucruri frumoase de impartasit, vin si spun ca in 2010 sunt implicata intr-un proiect nou si interesant: Reporter de liceu .

Proiectul isi propune sa foloseasca jurnalismul cetatenesc ca metoda de dezvoltare a spiritului civic in randul tinerilor de 17 ani. Este un proiect pilot, asa ca anul asta testam.

Lansare album DUTEVINO-4 decembrie 2009 la ora 21.30 in Club Control

DUTEVINO isi lanseaza primul album "Prototype" vineri asta in Club Control (pe la Universitate) la 21.30.

Intrarea este 15 lei si primii 200 de oameni vor primi si un album.

De-ale lui 2009: prezidentiale, linsari in direct, moarte, viata

2009 este pe final si simt ca ma aduce si pe mine pe final de multe: nervi, vlaga, emotii pozitive, ganduri de bine, motivatie de a mai schimba ceva....

Ma uit repede peste el si raman neclintita: n-a mers rau in prima parte, a fost cu peripetii (ca era sa mor, nu de alta), dar mergea ca de fiecare data, parca chiar un pic mai bine.
Si cand colo, ce sa vezi? Ma tot pocneste drept in moalele capului de doua luni incoace!! Ma ia cu ameteala si cu consternare in acelasi timp. Si chiar ma gandeam la un moment dat ca miroase a ceva necurat, ceva care se apropie.

Trec si nu povestesc partea personala a consternarii si "lesinului" meu, si merg la circul care are loc acum in Romania. Se apropie turul II la prezidentiale si ma uit si ma mir de cata disperare e printre taberele care se bat la putere. Parca citesc o carte de spada si capa cu cardinalul Richelieu sau clanul De Medici, care omorau fara niciun pic de remuscare: otraveau, scoteau stiletul din crucea de la gat si-l infigeau pe la spate. Acum parca nici asa nu mai e. Este o bataie pe fata, cu unii sarind la gatul celorlati.

M-am saturat pana peste cap de filmuletul cu Base care ii "trage un pumn in gura" unui copil, de emisiunile de la televizor care se intreaba daca e moral sa lovesti copilul sau daca e moral ca a aparut asa ceva in campania electorala!!
Acum o dau cu iesirile in strada la Timisoara, Bucuresti, Brasov!!

Nu tin cu niciunul. Mi-e scarba de porcaiala care are loc si de modul in care o tara intreaga e tratata ca o natiune de papusi proaste si tembele.

Sunt pro-tara asta in care traiesc si unde as vrea sa am copii in viitor. De asta aleg, ca pe frontul meu, sa continui sa lupt pana cand oi ajunge la un final: de rabdare, final glorios, alt final ....

Mai avem si pandemia de porcina, o isterie mondiala, care chiar ucide oameni si care este printre noi. Stiu ca nu-i de glumit cu ea si incerc sa nu ma gandesc, dar cand totul (atunci cand nu se linseaza in direct taberele) vorbeste despre cum se extinde, cum vine ca o plaga si se intinde peste toti, ma gandesc ca cei mai slabi de inger ajung sa se imbolnaveasca doar de la asta.

Oricum: atunci cand e sa-ti vina ceasul, orice ai face, moartea e rapida si necrutatoare. Ma rog, uneori macar iti mai trimite semnale. E alta discutie insa daca le vezi sau nu!

Cu toate aceste intamplari, nici Craciunul nu-l mai astept cu emotie sau cu drag! Imi devine si el indiferent, usor usor.

Romanian FellowsCamp

Zilele acestea la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala se desfasoara Romanian FellowsCamp, primul eveniment de tip BarCamp din Romania, dedicat absolventilor de studii in strainatate.

Este organizat de Fundatia Soros detalii despre eveniment exista pe comunitatea special dedicata acestui eveniment: romanianfellowscamp

Sunt si eu pe acolo. Hihi!!

Glimboca, o comuna mandra si Poiana Marului, o destinatie de dorit

Poiana Marului este o zona care merita vizitata daca:

1. iti plac peisajele montane care iti iau rasuflarea
2. ai nevoie de liniste si aer curat
3. ai chef sa te uiti in zareeee pana simti ca te pierzi si ai chef sa visezi la ce vrea muschiu tau

Pe Poiana Marului o gasiti langa Otelu Rosu, mai exact cum veniti dinspre Hateg si faceti stanga exact la intrarea in Otelu Rosu unde mai mergeti vreo 30 de km pana sus in Poiana.

Poiana Marului se afla intre Muntele Mic, Nedela si Varful Pietrii.

Daca vreti sa stati acolo, variante exista si multe decente. Eu am doar o singura recomandare de facut: Vila Dor. Am stat acolo de 3-4 ori pana acum, pentru ca ma face sa ma simt foarte bine. Oamenii care au grija de pensiune sunt extrem de calzi, nu incearca sa te fure si nici nu se zgarcesc la servicii (cum mi s-a intamplat recent la Hotel Geas, tot acolo in Poiana).

De ce asa des in Poiana? Pentru ca natura muncii mele ma duce prin multe parti din tara asta si una din ele este comuna Glimboca, unde dezvolt proiectul Scoala si comunitate.
Glimboca e o comuna care, la o prima vedere, este ca oricare alta din acea zona: este intinsa pe lung, casele sunt asezate de-o parte si de alta a soselei principale, primaria si scoala se afla fata in fata. Ce are ea deosebit sunt oamenii care, desi nu sunt la fel de instariti ca cei din Marginea (alta comuna in care implementez proiectul mai sus numit), au si ei instaritii lor. Ce-mi place la ei este bunul simt in constructia caselor, unirea care exista intre oameni, capacitatea lor de mobilizare si mai ales mandria de a fi glimbocean. E ceva de care nu-ti dai seama decat dupa ce cunosti oamenii.

Si pentru ca Glimbo (cum imi place mie sa-i spun) e destul de aproape de Poiana Marului, peisajele de care te poti bucura, intr-o zi senina, sunt minunate.

Am ales sa scriu postul asta pentru ca vreau in continuare sa promovez si imaginea buna, frumoasa, sexy a Romaniei.

Lemon Ribble live